-
_Dacian Fortresses in the Orăștie Mountains
1999/ Ref: 906
Criterion
Criterion (ii) The Dacian fortresses represent the fusion of techniques and concepts of military architecture from inside and outside the classical world to create a unique style.
Criterion (iii) The Geto-Dacian kingdoms of the late 1st millennium BC attained an exceptionally high cultural and socio-economic level, and this is symbolized by this group of fortresses.
Criterion (iv) The hill-fort and its evolved successor, the oppidum, were characteristic of the Late Iron Age in Europe, and the Dacian fortresses are outstanding examples of this type of defended site.
Dacian Fortresses in the Orăștie Mountains
The fortresses of the Orăștie Mountains are a remarkable group of Iron Age fortified sites, developed as religious and political power centres of the Dacian state. The extensive and surprisingly preserved remains are set in a spectacular natural environment, in the central and western sector of the Orăștie Mountains, concentrated around the basin of the Grădiștea River (Apa Oraşului).
Built between the 1st century BC and 1st century AD, these mountain strongholds show an exceptional and spectacular fusion of military and religious architectural techniques and concepts from the Classical World and the late European Iron Age.
The six fortresses, making up the nucleus of the Dacian Kingdom, were conquered by the Romans at the beginning of the 2nd century AD. Their extensive and relatively well-preserved remains stand in spectacular natural surroundings and give a dramatic picture of an outstanding civilisation.
The Dacian civilization, reveals its exceptional historical value (as expressed in the concept of fortified mountains) and exceptional aesthetic value (with the remarkable suggestion of the sacred and impenetrable space of the divine) in the fortresses from the Orăștie Mountains: a grandiose, imposing architecture which used refined decorative effects – a monumental stone architecture, combined with wooden and mudbrick elements. The rhythm of the columns of the sanctuaries, the dwelling towers located at the highest places of the fortresses, in perfect resonance with the surrounding natural environment, single out this ancient civilization. Dacia became a Roman Imperial province in 106 AD – this campaign is graphically depicted in sculpted reliefs unfolding around Trajan’s Column in Rome – and its fortresses were slighted.
As a result of the fortresses being abandoned after 274 AD and never being reoccupied, the authenticity of the remains is exceptional, in spite of the nature rebound and some dilapidation during history. The overall authenticity of the ensemble of sites is very high, large areas being under investigation for further research.
Cetatea Costești-Blidaru
-
Costești-Blidaru fortress. Aerial View
-
Costești-Blidaru fortress
Este cea mai importantă verigă din ansamblul de apărare din Munţii Orăştiei, posedând la rândul ei un sistem exterior de fortificare. Astfel, la est şi nord-est de Blidaru, pe platoul Făeragului şi Grădina Făeragului (558 m altitudine) erau amplasate trei turnuri de pază. Alte turnuri supravegheau împrejurimile de pe Curmătura Făeragului, de la Poiana Popii, Şesul Ciorii şi Poiana lui Mihu. De pe versantul nord-vestic, turnul rectangular de la Poiana Pertii completa sistemul defensiv.
Cetatea a fost ridicată după domnia lui Burebista, în a doua jumătate a sec. I a. Hr., şi are cea mai coerentă planimetrie dintre citadelele dacice, reprezentând o capodoperă a arhitecturii militare dacice. Utilizarea meşterilor, poate şi a arhitecţilor greci, a contribuit la introducerea unor inovaţii constructive.
Amplasată pe un deal (705 m altitudine) cu perspectivă către valea Mureşului şi Sarmisegetusa Regia, controlând drumul antic de acces către aceasta, ridicarea cetăţii a presupus iniţial lucrări considerabile de amenajare pentru obţinerea unui platou pe culme şi a unor terase.
Cetatea Bănița de pe Dealu Bolii
-
Bănița fortress on Dealu Bolii
Cetatea dacică de la Băniţa a fost construită în zona cea mai înaltă a dealului “Piatra Cetăţii” sau “Dealul Bolii”, care se află la limita vestică a bazinului văii Jiului (altitudine 904 m). Dealul, înconjurat pe trei părţi de apele râului Băniţa, oferea în mod natural posibilităţi de apărare, accesul fiind posibil doar pe latura de nord, unde, de altfel, sunt amplasate elementele de fortificaţie din epoca dacică.
în timpul primului război daco-roman din 101-102 p.Hr., când a fost cucerită şi distrusă de romani. Pierderea cetăţii de la Băniţa, a permis armatei romane să avanseze pe drumul către capitala regatului, Sarmizegetusa Regia, fapt atestat de existenţa castrelor de marş romane de la Jigurul Mare şi Comărnicel.
Sarmizegetusa Regia
-
Grădiștea de Munte. Sarmisegetusa Regia, the capital of ancient Davia. The Great circular sactuary and the „Andesite Sun”
Sarmizegetusa Regia – Grădiştea Muncelului sau Dealul Grădiştii
Capitala regatului lui Decebal, situată pe versantul sudic şi culmile muntelui Muncelu, a fost construită în relaţie cu zăcămintele de fier din vecinătate (de altfel, în zonă au funcţionat cele mai mari ateliere de prelucrare a metalelor din sud-estul Europei), element căruia i se poate adăuga informaţia lui Strabon, (Geogr.VII, 3, 7) despre muntele sacru al dacilor Kogaionon.
Situl antic este construit în întregime pe terase antropogene: cetatea înconjurată de ziduri, sanctuarele monumentale, atelierele înfloritoare, locuinţele, elementele de captare şi filtrare a apei potabile, apar structurate de un sistem de drumuri coerent şi bine întreţinut. Aspectul grandios al aşezării în momentul cuceririi romane, ca şi funcţiile economice evidenţiate de săpăturile sistematice, i-au determinat pe arheologii sitului să considere complexul de construcţiii care se aliniază de-a lungul a aproape 6 km, ca o aşezare protourbană sau un oraş. Săpăturile arheologice sistematice din ultimele cinci decenii au evidenţiat trei zone funcţional diferite: 1. cetatea; 2. zona sacră; 3. aşezarea civilă.